Durata vieții umane ar putea fi limitată, în cele din urmă, la aproximativ 200 de ani, chiar dacă în viitor ar deveni disponibile tratamente avansate împotriva îmbătrânirii, conform unui nou studiu, transmite Ultimelestiri.md cu referire la adevarul.ro.
Oamenii de știință ruși au încercat să afle dacă există o limită strictă a duratei de viață umane în cazul în care toate cauzele majore ale îmbătrânirii ar fi eliminate, cu excepția modificărilor ADN-ului din celule, cunoscute sub denumirea de mutații somatice, scrie Independent.
Răspunsul este oferit de un proces biologic inevitabil: mutațiile somatice din ADN. De fiecare dată când o celulă se divide, pot apărea mici erori în codul nostru genetic. Deși organismul este extrem de eficient în repararea acestor daune, sistemul nu este impecabil. Cu timpul, aceste mutații se acumulează, afectând funcționarea celulelor până când organismul cedează. Acest factor important al îmbătrânirii este dificil de eliminat.
Potrivit simulărilor, această acumulare de mutații impune o limită maximă dură pentru durata de viață a omului: între 146 și 194 de ani (cu o medie în jur de 150-160 de ani). Deși cifra reprezintă aproape dublul speranței actuale de viață (de aproximativ 79 de ani), ea demonstrează că nemurirea rămâne o imposibilitate biologică.
În cel mai recent studiu, oamenii de știință descriu un model matematic care simulează modul în care diferite organe se deteriorează pe măsură ce mutațiile somatice se acumulează în timp.
Cercetătorii au simulat un scenariu ideal în care alți factori importanți care contribuie la îmbătrânire, precum inflamația cronică, disfuncția mitocondrială și acumularea celulelor îmbătrânite, ar putea fi reversați.
„Am dezvoltat un cadru de modelare incrementală care integrează progresiv factorii care contribuie la îmbătrânire într-un model al dinamicii supraviețuirii populației. L-am folosit pentru a estima limitele duratei de viață în cazul în care toate caracteristicile îmbătrânirii ar fi eliminate, cu excepția mutațiilor somatice”, au explicat cercetătorii în studiul publicat în revista NPJ Ageing.
Organele nu îmbătrânesc la fel: inima și creierul, vulnerabilitățile organismului
Studiul a scos la iveală un alt detaliu fascinant: nu toate organele îmbătrânesc la fel, iar creierul și inima sunt deosebit de vulnerabile.
Pielea sau ficatul înlocuiesc constant celulele vechi cu altele noi, putând teoretic să își mențină funcția pentru o perioadă extrem de lungă.
Însă celulele din creier și din inimă nu se reînnoiesc. Ele acumulează mutații pe parcursul întregii vieți, devenind practic „punctul slab” care stabilește limita finală a supraviețuirii noastre.
„Rezultatele noastre sugerează că, chiar dacă toate caracteristicile îmbătrânirii ar fi eliminate, cu excepția mutațiilor somatice, durata mediană de viață a oamenilor ar ajunge la 146-194 de ani, aproximativ dublu față de cei 79 de ani din prezent”, au scris cercetătorii în studiu.
„Această diferență de aproximativ două ori între duratele mediane de supraviețuire indică faptul că celelalte caracteristici ale îmbătrânirii contribuie probabil cel puțin la fel de mult ca mutațiile somatice la limitarea duratei de viață umane.”
Cercetătorii avertizează însă că rezultatele depind în mare măsură de ipotezele privind modul în care organele interacționează și cedează. Ei subliniază că rezultatele trebuie interpretate ca fiind teoretice, deoarece studiul nu reprezintă o demonstrație experimentală.
Mutațiile ADN-ului, ultimul mare obstacol
Principalul obiectiv al studiului este să arate că mutațiile ADN-ului ar rămâne cel mai mare obstacol chiar și în cazul în care medicina viitorului ar reuși să elimine toate aspectele reversibile ale îmbătrânirii.
Studiul arată, de asemenea, cât de mult contribuie fiecare mecanism individual al îmbătrânirii la durata totală de viață.
„Cercetarea noastră reprezintă un prim pas esențial către descompunerea procesului de îmbătrânire în componente mecanistice cuantificabile”, au scris oamenii de știință. „În cele din urmă, includerea altor factori majori ai îmbătrânirii ar putea deschide calea către o teorie cuprinzătoare și mecanistică a îmbătrânirii.”
