Cu o tradiţie îndelungată şi o popularitate uriaşă în SUA, în special în fotbalul şi baschetul american, competiţiile universitare, în special prin National Collegiate Athletic Association (NCAA, organizaţie care reglementează sporturile interuniversitare în Statele Unite), se bazau pe statutul de „amator” al sportivilor lor, transmite Ultimelestiri.md, cu referire la stirileprotv.ro.
Dar introducerea contractelor de sponsorizare NIL în 2021 şi decizia instanţei de vineri care permite plata directă către sportivi vor transforma radical competiţiile sportive universitare din SUA, care dincolo de a fi un spaţiu de formare pentru tineri este de fapt o afacere în toată regula.
Decizia instanței federale din California
Judecătoarea federală Claudia Wilken din Districtul de Nord al Californiei a aprobat vineri acordul care pune capăt procesului intentat de un colectiv de sportivi universitari împotriva NCAA şi a celor cinci conferinţe majore ale acesteia: Pac-12 Conference, Big Ten Conference, Big 12 Conference, Southeastern Conference şi Atlantic Coast Conference.
„Acordul va permite niveluri şi tipuri de compensaţii pentru studenţii-sportivi care nu au fost niciodată permise înainte în istoria sporturilor universitare, în timp ce va compensa cu generozitate studenţii-sportivi din Divizia I care au suferit prejudicii în trecut”, a scris judecătoarea.
Acordul prevede o indemnizaţie totală de 2,8 miliarde de dolari care vor fi plătiţi în următorii zece ani sportivilor care au concurat în NCAA la un moment dat între 2016 şi 2024.
În ceea ce priveşte prezentul şi viitorul, universităţile vor avea o sumă maximă în fiecare an pentru a-şi plăti sportivii, similară plafonului salarial care există în ligi precum NBA.
20,5 milioane de dolari per universitate în sezonul 2025–2026
Acest plafon anual în NCAA va fi stabilit la aproximativ 20,5 milioane de dolari pentru fiecare universitate în parte pentru sezonul 2025–2026, dar este de aşteptat să crească odată cu trecerea anilor.
Aceste plăţi directe către sportivi nu vor înlocui alte remuneraţii pe care aceştia le aveau deja, cum ar fi bursele sau acordurile de sponsorizare NIL.
„Acest acord deschide calea pentru a începe stabilizarea sportului universitar”, a declarat preşedintele NCAA, Charlie Baker, într-un comunicat.
În practică, contractele NIL au marcat deja un punct de cotitură, întrucât au presupus stimulente financiare clare şi semnificative (chiar şi de milioane de dolari) pentru ca jucătorii să aleagă o universitate sau alta, scenariu mai obişnuit în sportul profesionist decât în sportul amator.
Plăţile directe către sportivii universitari reprezintă un alt pas crucial în această direcţie, dar ridică şi multe întrebări, cum ar fi dacă acestea sunt salarii ca atare şi dacă sportivii ar trebui consideraţi lucrători, cu implicaţiile de muncă şi juridice pe care acest lucru le implică.
Dar dincolo de necunoscute, acest acord va permite tinerilor sportivi să primească o parte din „plăcinta” care le-a fost refuzată până acum, în ciuda faptului că sunt vedetele afacerii uriaşe care este sportul universitar în SUA.
De exemplu, CBS/Turner a ajuns la un acord cu NCAA în 2010 pentru a difuza sezonul de baschet March Madness până în 2024 pentru 10,8 miliarde de dolari, iar ulterior au prelungit acest contract până în 2032 pentru încă 8,8 miliarde de dolari.
