Aflată cândva la marginea localității, casa a fost salvată de la degradare și renovată cu grijă pentru a-i păstra aspectul original, transmite Ultimelestiri.md cu referire la moldova1.md.
Potrivit lui Eugen Sobol, locuința a rezistat timpului inclusiv datorită amplasării sale.
„Aici a fost o regiune de ponor în care au rămas doar trei gospodării. Noi suntem amplasați, cel mai probabil, pe o piatră și de asta a și stat casa”, explică acesta.
Proprietarii spun că au depus eforturi pentru a conserva cât mai multe dintre elementele originale ale construcției și pentru a recrea atmosfera autentică a unei gospodării tradiționale.
„Casa bătrânească are peste 70 de ani. Noi am renovat-o, am păstrat stilul ei. Gardul de nuiele l-am construit exact acolo unde este, ca să îi dăm aspectul autentic”, afirmă Eugen Sobol.
Locuința a aparținut unei familii de gospodari, iar o parte dintre obiectele expuse provin chiar din acea perioadă. Alte exponate au fost adunate de familia Sobol sau donate de localnici.
„El era un lemnar foarte, foarte iscusit. De aceea toate ușile și geamurile sunt autentice”, spune proprietarul despre fostul stăpân al casei.
Casa-muzeu este organizată în două camere, o verandă și o bucătărie. În „Casa Mare”, încăperea destinată odinioară primirii oaspeților și sărbătorilor, vizitatorii pot descoperi atmosfera festivă a satului moldovenesc. În camera de locuit au fost păstrate soba, cuptorul și plita tradițională, toate fiind funcționale și în prezent.
Pentru restaurarea sobei au fost folosite metode tradiționale și materiale naturale.
„Soba am vopsit-o cu praf de aluminiu și albuș de ou”, povestește Eugen Sobol, menționând că soluția este una ecologică și rezistentă în timp.
Bucătăria păstrează obiecte și ustensile care ilustrează obiceiurile culinare de odinioară, inclusiv vase din lut și echipamente folosite la prepararea mâncărurilor tradiționale.
„La plită coceau plăcintele și sarmalele. Ne-am străduit să păstrăm tradiția cu vasele din lut”, spune Victoria Sobol.
Printre exponatele cu valoare sentimentală se numără și un covor țesut manual, donat de o localnică. „Covorul acesta este făcut în 1968 și ni l-a donat o vecină din sat”, povestește gospodina.
După ani în care a fost abandonată, casa și-a găsit o nouă menire, devenind un punct de atracție pentru turiști și un spațiu dedicat conservării patrimoniului local. Proprietarii spun că își doresc să mențină gospodăria deschisă tuturor celor care vor să descopere tradițiile și modul de viață al generațiilor de altădată.
