Gheorghe povestește în cadrul unui monolog că a început a adăuga în greutate din clasa a cincea. Din cauza asta era marginalizat atât de colegi, cât și de profesori, transmite Ultimelestiri.md.
„Mama mea gătea foarte gustos, eu mâncam foarte mult, niciodată nu mă săturam de mâncare. Plus la asta, la școală încă mă duceam la cantină, mâncam acolo, mâncam și în timpul orelor pentru că nu mă săturam niciodată de mâncare. Și am început a observa că eu încep a adăuga kilograme în plus. Când eram la școală, copiii foarte mult mă marginalizau și nu numai copiii, dar și învățătorii mă dădeau cumva într-o parte”, povestește Gheorghe.
Tânărul spune că din clasa a cincea și până la finalizarea liceului a stat în ultima bancă în clasă și practic nu a avut prieteni, pentru că toți îl ignorau din cauza greutății.
„Pe mine lucrul ăsta foarte mult m-a descurajat, pentru că eu, ieșind din școală, mă duceam la magazin, luam și mâncam foarte mult dulce, ca cumva să fac față stresului. Cu asta și mă linișteam foarte mult și mâncam foarte mult. Când mă duceam la școală, copiii tot mai rău și mai rău se comportau cu mine și râdeau, foarte mult râdeau de mine. Alții chiar dădeau și cu picioarele peste mine, alții pur și simplu mă dădeau într-o parte”, spune tânărul.
Toate aceste lucruri îi aduceau lui Gheorghe o stare foarte depresivă, iar unica soluție pentru el era mâncarea. La 14 ani el cântărea deja 100 de kilograme.
„Și din motivul ăsta pur și simplu am ajuns la o stare depresivă. Eu nu voiam să merg la școală, chiar nu voiam să merg la școală, mai ales în clasele liceale. Pentru că încă și mai tare am început a fi marginalizat absolut de toți și din ultima bancă chiar nu ieșeam atunci. Pur și simplu toți râdeau de mine, pentru că stăteam singur în bancă din motiv că îmi spuneau că eu nu încap cu doi în bancă. Toți fugeau de mine, adică eu voiam să prietenesc cu cineva, însă toți dădeau cu piciorul în mine”, mărturisește acesta.
Gheorghe a încercat de nenumărate ori să slăbească, folosind diverse diete, însă toate au eșuat din cauza stării sale psihologice.
Mai mult decât atât, atitudinea colegilor și a profesorilor îi afectau și învățătura.
„Mi-era foarte greu. Imaginați-vă ce înseamnă 130 kg la 18 ani. Din cauză că toți absolut mă marginalizau și își băteau joc de mine, nici nu puteam învăța normal, pentru că, atunci când voiam să mă concentrez pe un obiect, nu puteam face asta. Copiii râdeau de mine, nu mă lăsau să vorbesc. (…) Și din motivul ăsta eu n-am învățat foarte bine, am învățat mediu, am învățat cum am putut”, spune Gheorghe.
După liceu, venit la studii în Capitală, obișnuința tânărului de a mânca fără limite a continuat.
„Stând la gazdă singur, mi-era foarte greu, eram singur aici în Chișinău, nu aveam absolut niciun ajutor. Tata cu mama îmi dădeau niște bani și eu absolut pe toți îi duceam la mall, la McDonald's, la KFC, pentru că mâncam foarte mult. Mâncam câte doi burgeri, mâncam căldărușe de aripioare, mâncam înghețată extrem de mult. Și asta era în fiecare zi, pentru că eu mă simțeam singur. Eu eram singur și toată alinarea mea era mâncarea. Și într-un timp foarte scurt, între 18 și 19 ani, am ajuns la 150 de kilograme”, povestește Gheorghe.
Greutatea în plus i-a adus și multiple probleme de sănătate.
„M-am dus la medic să fac o ultrasonografie la organele interne. Medicul mi-a spus că la mine într-adevăr este totul rău, în primul rând pancreasul este plin de grăsimi și este mărit, ficatul este într-o stare rea, stomacul este extrem de mare. Analiza la sânge era pur și simplu foarte rea, absolut toate analizele erau rele, extrem de rele. Picioarele mă dureau foarte mult, eu pur și simplu mergeam un pic, cinci minute mă așezam, căutam un scaun să mă așez. Eu oboseam, eu nu aveam energie, foarte mult transpiram, mă înădușeam, nu putem merge, nu putem să ridic nici 10 scări”, mărturisește Gheorghe.
Starea lui psihologică era afectată și de atitudinea societății. Acesta povestește despre numeroase incidente în transportul public când oamenii îl alungau din transport. Același lucru se întâmpla și în magazinele pentru haine.
La un moment dat, pe când avea 21 de ani, de Gheorghe s-a apropiat o persoană necunoscută care a spus că îl poate ajuta să slăbească. Pentru a-l convinge pe tânăr, necunoscutul a spus că și el obișnuia să fie obez, de la 200 de kilograme a slăbit la 100, arătându-i și fotografii.
Acesta i-a dat lui Gheorghe numărul de telefon în caz că el se decide să facă pasul spre slăbire. „La nivel psihologic nu credeam că e posibil. Dar am luat telefonul și l-am sunat.”
Necunoscutul i-a dat numărul unui medic nutriționist, la care Gheorghe trebuia să apeleze.
Tânărul a stabilit o consultare, moment în care a început „călătoria” spre un mod sănătos de viață.
„Doamna mi-a spus că îmi poate da un program care a ajutat foarte mulți oameni să slăbească. Doamna nutriționist mi-a spus că sunt anumite produse care ajută la slăbire și că trebuie de schimbat radical regimul de alimentație, pentru că eu mâncam lucruri care nu erau bune. Trebuia să consum mai multe verdețuri, carne cât mai naturală, apă plată pentru hidratare. Concomitent am început și programul de detox de cinci luni, care conținea suc de aloe vera și încă niște produse adiționale”, spune tânărul.
Începutul nu a fost deloc ușor, întrucât tentația de a mânca mult încă rămânea. Însă, după zece zile, când a văzut că a slăbit zece kilograme, motivația de a urma programul de slăbire a crescut enorm.
Astfel, pe parcursul a cinci luni, Gheorghe a dat jos 50 de kilograme. Odată cu asta, starea lui, atât fizică, cât și psihologică, s-a îmbunătățit vizibil.
„Atunci toți îmi băteau din palme, chiar și profesorii care mă marginalizau și mă numeau gras. (…) Părinții au fost cei mai bucuroși, plângeau de bucurie”, spune tânărul.
Acum, ajuns la vârsta de 27 de ani, Gheorghe ajută alți oameni să slăbească, le dă sfaturi și îi încurajează.
