În cadrul unui articol explicativ, jurnaliștii de la Europalibera.org au clarificat Legea supremă, care a rezervat Capitolul 5 pentru a descrie atribuțiile președintelui R. Moldova. Pentru început, doritorii de a candida la această funcție trebuie să aibă 40 de ani împliniți, să locuiască de cel puțin zece ani în R. Moldova și să cunoască limba română, transmite Ultimelestiri.md.
Potrivit Constituției, președintele este „șeful statului”, „reprezintă statul și este garantul suveranității, independenței naționale, al unității și integrității teritoriale a țării”.
Din anul 2016 este ales de popor, cu votul a cel puțin jumătate din alegătorii care au participat la alegeri, din primul tur, și cu cele mai multe voturi dintre primii doi candidați – dacă are loc al doilea. Până atunci, era ales în Parlament, ceea ce a dus la câteva crize politice.
O persoană poate fi aleasă la șefia statului pentru cel mult două mandate consecutive. În cazuri excepționale, cum ar fi o catastrofă, stare de asediu sau război, mandatul său se poate prelungi de drept.
Totuși, într-o republică parlamentară, așa cum este R. Moldova, președintele nu are prea multe prerogative. Dacă nu are Parlamentul și Guvernul de partea sa, poate ieși în evidență doar atunci când acordă distincții de stat și se întâlnește cu oficiali străini.
Numește premierul, dar nu singur
Constituția oferă președintelui competența de a desemna șeful Guvernului, însă nu la propria sa discreție. În primul rând, desemnarea prim-ministrului are loc după consultări cu fracțiunile parlamentare.
În cazul în care în Parlament nu există o majoritate, președintele își poate înainta candidatul la funcția de premier. Dacă majoritatea există, nu are decât să accepte propunerea acesteia, potrivit unei decizii a Curții Constituționale din 2015.
Odată desemnat, premierul are la dispoziție 15 zile să întocmească programul de guvernare și lista miniștrilor, iar mai apoi să obțină votul de încredere în Parlament. Ulterior, președintele poate să demită sau să numească miniștri, însă doar la propunerea premierului, și poate respinge o singură dată candidatura unui ministru.
Președintele și Parlamentul
În decurs de 30 de zile de la validarea rezultatelor alegerilor parlamentare și a mandatelor noilor deputați, președintele este obligat să emită decretul de convocare a Parlamentului în ședința de constituire a noii legislaturi. Tot prin decret, președintele poate convoca Parlamentul în sesiuni extraordinare sau speciale.
Pentru a intra în vigoare, toate legile votate de Parlament sunt promulgate de președinte. Dacă nu este de acord cu vreuna din ele, o poate trimite la reexaminare, dar numai o dată.
Președintele are dreptul și să dizolve Parlamentul. Asta se poate întâmpla în două cazuri. Primul, când șeful statului înaintează deputaților două candidaturi la funcția de premier, iar ambele pică în decurs de 45 de zile.
Al doilea, când Parlamentul nu poate adopta legi și alte decizii, în lipsa unei majorități parlamentare sau din alte motive. În ambele situații, având avizul Curții Constituționale, președintele poate da afară tot Parlamentul și anunța alegeri anticipate.
În anumite condiții, președintele poate convoca un referendum pe diverse probleme de nivel național sau ține un discurs de la tribuna Parlamentului.
Președintele și justiția
O altă zonă unde soarta funcționarilor publici depinde de un decret prezidențial este justiția. Judecătorii, președinții și vicepreședinții instanțelor sunt numiți în funcții de președinte, însă doar la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Și aici șeful statului are dreptul la o singură obiecție.
În privința procurorilor, de decretul prezidențial depinde doar procurorul general, care este numit și demis pe această cale.
Aici se mai adaugă emiterea decretelor de grațiere, soluționarea problemelor legate de cetățenie și acordarea azilului politic.
Politica externă, aria cu cele mai largi împuterniciri
O zonă unde președintele are atribuții mai largi este politica externă. Șeful statului are dreptul de a duce tratative și negocieri, de a încheia tratate internaționale în numele Republicii Moldova și a le prezenta spre ratificare Parlamentului.
La propunerea Guvernului, președintele acreditează și recheamă reprezentanții diplomatici ai R. Moldova și aprobă înființarea, desființarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice. Atunci când ambasadorii altor țări sosesc la Chișinău, aceștia își prezintă scrisorile de acreditare președintelui R. Moldova.
Comandantul suprem
Președintele este comandantul suprem al Forțelor Armate. Din această poziție, la propunerea ministrului Apărării, numește șeful Statului Major al Armatei Naționale. Cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, în situații excepționale, poate declara stare de război, decreta mobilizare și lua alte măsuri pentru asigurarea securității și ordinii publice.
Toate decretele intră în vigoare doar cu contrasemnătura prim-ministrului.
În subordinea șefului statului se află parțial Serviciul de Informații și Securitate. Președintele propune Parlamentului candidatul la funcția de director al instituției, la fel ca și demisia acestuia.
În subordinea sa se mai află Serviciul de Pază și Protecție de Stat, unde șeful statului numește sau eliberează din funcție pe șeful instituției și adjuncții săi și stabilește acordarea protecției de stat unor demnitari sau unor edificii publice sau ia anumite decizii administrative.
Demisia – inițiată de deputați, decisă de cetățeni
Președintele nu poate fi tras la răspundere pentru opiniile exprimate în timpul mandatului său, dar poate fi demis și judecat în urma unor proceduri speciale.
Dacă a comis o infracțiune, șeful statului poate fi pus sub acuzare cu acordul Parlamentului, mai exact cu votul a două treimi din deputați. Procesul de judecată are loc la Curtea Supremă de Justiție. Dacă este condamnat printr-o decizie definitivă și irevocabilă, este demis automat.
De asemenea, șeful statului poate fi suspendat din funcție, dacă săvârșește fapte grave prin care încalcă prevederile Constituției. Propunerea de suspendare este inițiată de cel puțin două treimi din deputați și, dacă este aprobată, în cel mult 30 de zile este organizat un referendum pentru demiterea președintelui.
În cazul demiterii sau demisiei președintelui, interimatul funcției este deținut de președintele Parlamentului sau de prim-ministru.
Așadar, cele mai importante decizii sunt luate de Parlament, care dă legi, și de Guvern, care le execută. Președintele R. Moldova poate să intervină și să exercite o anumită influență asupra acestor decizii doar în situația în care partidul său deține majoritatea sau face parte din coaliția de la guvernare.
