O astfel de opinie a fost exprimată de Radu Bobeică, jurist la Centrul pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, la o dezbatere publică, organizată de Agenția de presă IPN, transmite Ultimelestiri.md.
Pentru a reduce barierele ce asigură incluziunea socială completă a persoanelor cu dizabilități, juristul propune implicarea activă a persoanelor cu dizabilități în procesul de adoptare a politicilor publice, a legislației și a bugetului din domeniu.
Juristul la Centrul pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități (CDPD), Radu Bobeică, a menționat că dreptul la asistență și protecție socială este garantat de Constituția Republicii Moldova și Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, însă în practică este mai puțin funcțional.
„De la 1 aprilie 2024, noi avem un cuantum al pensiei de dizabilitate de 2.083 de lei pentru dizabilitate de grad sever. Sunt cele mai vulnerabile persoane care au obținut acest grad de dezabilitate până la 18 ani. Respectiv, ele primesc 2.083 de lei, pe când minimum de existență în care intră coșul minim de consum este în jur de 3.500 de lei pentru oraș. Noi vedem decalajul”, a remarcat juristul.
Radu Bobeică a spus că este dramatică și situația serviciului de asistent personal. Mii de cetățeni sunt în așteptarea unui asistent personal cu un salariu de circa 5.000 de lei, iar leafa mică descurajează specialiștii să se angajeze în această funcție. Prin urmare, cele mai vulnerabile categorii, cu grad sever de dizabilitate, sunt lăsate practic în umbră, a comunicat Radu Bobeică, precizând că factorii de decizie, inclusiv conducerea statutului, trebuie să țină cont de necesitățile persoanelor cu dizabilități atunci când elaborează bugetul și operează distribuirile bugetare.
Juristul a opiniat că problema dezinstituționalizării persoanelor cu dizabilități trebuie de asemenea abordată prioritar. În opinia lui Radu Bobeică, primul pas ar fi evaluarea beneficiarilor din centrele de plasament pentru persoane cu dizabilități, să examineze câți dintre ei au capacitatea de a se integra deplin în societate, câte locuințe sociale sunt necesare, care sunt măsurile de întreprins pentru integrarea persoanelor respective, să examineze situația persoanelor imobilizate care au nevoie de îngrijiri permanente, care au o capacitate mică de muncă – sub 20%-30%, să identifice locuri de muncă și să adopte infrastructura necesară.
