Din delegația moldovenească la acest forum au făcut parte directorul Asociației exportatorilor de cereale „Agrocereale”, Iurii Riza, directorul filialei moldovenești a companiei „Donau Soja”, precum și manageri ai întreprinderilor din sectorul uleiurilor și grăsimilor, transmite Ultimelestiri.md cu referire la logos-pres.md.
Concluzia principală a discuțiilor din cadrul conferinței este că a avut loc o schimbare fundamentală a logicii pieței uleiurilor vegetale. Dacă în ultimii douăzeci de ani aspectul cheie a fost volumul recoltei de culturi oleaginoase, atunci în ultimii câțiva ani și, aparent, în perspectivă, va fi la fel de importantă întrebarea „câtă energie regenerabilă va fi solicitată de piață?”.
Adică, competitivitatea nu mai depinde exclusiv de materie primă, ci și de profunzimea și eficiența prelucrării acesteia, de tehnologiile utilizate, de rutele logistice, de cererea de biocombustibil. Și, în ansamblu, de dezvoltarea durabilă a sectorului agroalimentar. Pentru fermieri, acest lucru are o semnificație practică paradoxală: o recoltă abundentă nu duce neapărat la o scădere automată a prețurilor, deoarece o parte din ce în ce mai mare a cererii de materii prime oleaginoase și uleiuri vegetale revine sectorului energetic – programele de producție a biodieselului.
„Cel mai important semnal pentru Republica Moldova este faptul că analiștii internaționali au început să o includă în categoria furnizorilor importanți de rapiță pe piața europeană, alături de Ucraina, Canada și Australia”, îl citează Agroexpert pe Iurii Rijă. – Motivul consolidării pozițiilor pe piață este deficitul structural: producția internă de rapiță și ulei de rapiță în Uniunea Europeană crește, dar nu ține pasul cu cererea de materii prime industriale pentru biodiesel. Producția totală de rapiță din Uniunea Europeană și Marea Britanie în sezonul 2026/27 este estimată la aproximativ 22 de milioane de tone — aceasta este cea mai mare recoltă din 2020.
În același timp, importurile de rapiță pe piața europeană sunt estimate la 5,9 milioane de tone. Unele estimări, inclusiv cele ale USDA, sunt chiar mai mari — până la 6,6 milioane de tone. În paralel, se preconizează că utilizarea uleiului de rapiță pentru producția de biodiesel în sezonul următor va depăși 7 milioane de tone (rapița asigură deja două treimi din producția europeană de biodiesel). Întreaga regiune a țărilor riverane Mării Negre, inclusiv România, Republica Moldova și Ucraina, se pregătește să înregistreze una dintre cele mai bune recolte de rapiță din ultimii ani. Aceasta reprezintă atât o oportunitate, cât și o provocare.”
Prețurile la rapiță
Dinamica prețurilor la rapiță demonstrează un sprijin structural din partea sectorului de prelucrare. După cum remarcă Iurii Riza, prețul uleiului de rapiță în Europa a crescut în ultimul an cu aproximativ 25% — de la 1.000 de euro/t la aproape 1.300 de euro/t. Tendința de creștere a prețurilor a fost înregistrată și în cazul uleiului de floarea-soarelui și al celui de soia.
În același timp, fermierii trebuie să țină cont și de partea mai puțin plăcută a „ecuației” — costul de producție. Aproximativ 80–90% din costul de producție al amoniacului este determinat de prețul gazului natural, de aceea orice perturbări pe piața energetică se reflectă asupra prețului îngrășămintelor și, în cele din urmă, asupra randamentului culturilor. Iar rapița este o cultură agricolă destul de exigentă în ceea ce privește nivelul tehnologiilor agricole, în special în ceea ce privește echilibrul și suficiența regimului de nutriție al plantelor.
Previziunile prezentate la Varna indică faptul că indicele global al prețurilor îngrășămintelor ar putea crește cu aproximativ 31% în 2026, iar prețul ureei – cu aproape 60%. În același timp, se preconizează că prețul gazului natural în Europa va crește cu 25% față de nivelul anului precedent. Tocmai de aceea, accesul fermierilor la îngrășăminte azotate, gaz și credite preferențiale devine un alt indicator important al pieței materiilor prime oleaginoase și a uleiurilor în sezonul 2026–2027.
Iurii Riza subliniază că uleiurile vegetale și biocombustibilii sunt considerate în prezent un instrument de securitate energetică. Statele Unite, Brazilia și Indonezia utilizează programe de producție a biodieselului pentru a reduce dependența de importul de resurse energetice minerale. În Uniunea Europeană, reglementarea rămâne un factor important: Directiva privind energia din surse regenerabile (RED III) obligă statele membre ale UE să atingă fie o pondere de 29% a energiei din surse regenerabile în transporturi, fie o reducere a emisiilor în acest sector cu 14,5% până în 2030. Germania, cel mai mare consumator de combustibil din UE, majorează limita de utilizare a materiilor prime agricole în biocombustibili de la 4,4% la 4,9% în 2026 și până la 5,8% până în perioada 2030–2032. La acestea se adaugă cerințele obligatorii privind combustibilul pentru aviație, care vor deveni mai stricte după anul 2030.
„Factorul turco-balcanic”
Un factor din ce în ce mai important pentru exportatorii moldoveni este creșterea industriei de prelucrare din Turcia, care a devenit un cumpărător agresiv de materii prime oleaginoase oferite de România, Bulgaria, Moldova și Ucraina. Producția de uleiuri vegetale din Turcia în sezonul 2025/26 este estimată la 2,3 milioane de tone, din care aproximativ 1,1 milioane de tone reprezintă uleiul de floarea-soarelui. Iar volumul total al importurilor de culturi oleaginoase în Turcia a atins un nivel record de 4,45 milioane de tone, soia reprezentând peste 70% din acest volum.
Bulgaria depinde, de asemenea, de importuri, deoarece capacitățile sale de prelucrare se apropie de 5 milioane de tone pe an, ceea ce depășește semnificativ producția internă de materii prime, care se ridică la doar 1,8–2 milioane de tone.
Concluzia este că țările din bazinul litoral al Mării Negre nu mai concurează doar între ele, ci fac parte dintr-o piață globală influențată nu numai de factorii regionali (Turcia), ci și de hegemonii pieței mondiale – China, India, Africa de Sud și America.
„În ansamblu, mesajul de la Varna se rezumă la câteva postulate care pot constitui premisele unor soluții practice în perspectiva imediată. Prețurile uleiurilor vegetale au atins un prag structural mai ridicat decât în cadrul unui ciclu comercial obișnuit – acest lucru reduce probabilitatea unei scăderi semnificative și neprevăzute a prețurilor. Pentru producătorii moldoveni de rapiță, floarea-soarelui și soia, acum se ivește un moment favorabil: cererea europeană de materii prime rămâne nesatisfăcută, prețurile „se încălzesc”, Moldova este recunoscută la nivel mondial ca furnizor strategic de culturi oleaginoase pentru Europa”, a concluzionat Iurii Riza.
