Cercetători în psihologie de la Universitatea din Pennsylvania au analizat motivele pentru care unii lideri sprijină telemunca, în timp ce alții i se opun, transmite Ultimelestiri.md cu referire la mediafax.ro.
În prima etapă a studiului, echipa a analizat înregistrări și declarații publice ale 259 de directori executivi ai unor companii din clasamentul Fortune 500. Cercetătorii au căutat indicatori ai trăsăturilor narcisiste și au comparat rezultatele cu pozițiile adoptate de manageri față de munca la distanță în timpul pandemiei de COVID-19.
Pentru a doua etapă, specialiștii au chestionat alți 100 de lideri, cărora le-au evaluat trăsăturile de personalitate și opiniile privind telemunca. În total, cercetarea a inclus 359 de persoane aflate în funcții de conducere.
În analizele efectuate, narcisismul a fost trăsătura asociată cel mai constant cu opoziția față de munca la distanță. Liderii care manifestau o imagine exagerat de favorabilă despre sine și o dorință mai pronunțată de putere și statut preferau mai frecvent ca angajații să lucreze obligatoriu de la birou.
Autorii studiului consideră că telemunca le oferă acestor manageri mai puține ocazii de a-și afirma influența, autoritatea și statutul în fața subordonaților. Interacțiunile virtuale reduc și accesul la validarea personală pe care unii lideri o obțin prin contactul direct cu angajații.
Potrivit cercetătorilor, complimentele și manifestările de aprobare transmise prin platforme precum Slack nu au pentru acești lideri același efect pe care îl au interacțiunile față în față.
Studiul indică și faptul că munca la distanță sau în regim hibrid poate ajuta organizațiile să atragă și să păstreze angajați importanți. Cu toate acestea, dorința unor lideri de a-și consolida puterea și statutul poate deveni un obstacol în adoptarea programelor flexibile.
Autorii concluzionează că urmărirea autorității și a recunoașterii personale poate intra în conflict cu flexibilitatea la locul de muncă.
Claire Hart, profesoară asociată la Universitatea din Southampton și cercetătoare în psihologia personalității, consideră că rezultatele oferă o posibilă explicație pentru rezistența liderilor cu niveluri ridicate de narcisism față de telemuncă.
Potrivit acesteia, atitudinea poate fi legată de o caracteristică a narcisismului grandios: nevoia de a obține statut, putere și confirmarea propriei importanțe.
Specialista atrage însă atenția că preferința pentru munca de la birou nu indică automat trăsături narcisiste. Unii manageri pot avea motive profesionale legitime pentru a solicita prezența fizică a angajaților, printre care instruirea, mentoratul, stimularea inovației și consolidarea echipei.
Cercetarea indică o asociere între narcisismul liderilor și opoziția față de telemuncă, dar nu înseamnă că orice șef care preferă activitatea la birou este narcisist. Motivele și necesitățile pot varia în funcție de organizație, tipul activității și structura echipei.
